Uscăturile clerului ortodox din România
luni, noiembrie 12, 2012 20:57Adevăratul chip al înaltului Sloboziei și Călărașilor: Vicențiu Grifoni, de la șofer la episcop
Vincenţiu Grifoni a ajuns un episcop prea mare, pentru o episcopie atît de mică, şi dacă o s-o ţină tot aşa, nu se mai opreşte nici la rangul de mitropolit al Moldovei.
O fi mult pentru un fost şofer, căci asta a fost Grifoni la început de drum, conducător auto la Mănăstirea Lainici din judeţul Gorj, unde l-a cunoscut pe fostul mitropolit al Olteniei, Nestor Vornicescu, Dumnezeu să-l odihnească cum o şti El mai bine şi să-i muşamalizeze păcatele, că vai de ale mele, că Vornicescului îi cam plăceau roşcovanii, mă înţelegeţi ce vreau să spun.
Că Vincenţiu Grifoni e ca omul roşu din „Harap-Alb“, are părul urzit din aramă topită şi pielea ţesută din caimacul laptelui, şi cînd l-a văzut Vornicescu a simţit că-l ia cu năduşeli şi a întrebat cine este omul acela roşcovan, „Şofer la Lainici“ i s-a răspuns, „Să fie cercetat dacă nu doreşte să fie cărăuşul meu, care să mă preumble încoace şi-ncolo, şi la stînga, şi la deapta, şi sus, şi jos, a zis Vornicescul, „Doreşte“, i s-a răspuns şi vrerea faptă se făcu şi aşa ajunse Grifoni vizitiul auto al înaltei feţe a Olteniei.
Cei care cunosc în amănunţime povestea aceasta, şi ne referim îndeosebi la părintele Adrian Făgeţeanu, de 98 leat, de la Mănăstirea Lainici, evocă faptul că patul şoferului roşu era lipit de cel al mitropolitului, că Nestor îmbuca cu vizitiul cu aceeaşi lingură şi întindea ghiveciul călugăresc din acelaşi blid. Îndrăzneala lui Grifoni crescu şi ea mare, pe măsură ce avea tot mai multă trecere în faţa mitropolitului, încît într-o bună zi îşi luă inima în dinţi şi-i zise aşa omul roşu înaltei feţe: „Sfinte, fac şi eu o cuvenită întrebare, n-ar fi posibil să mă faci preot la biserica românească de la Ierusalim?“. „Te fac, roşcovenia ta, cum să nu te fac“, i-a răspuns mitropolitul, „dar cît dai la lucrarea aceasta?“
Părintele Făgeţeanu depune mărturie că Vincenţiu a plătit o mare sumă de bani ca să fie miruit preot. Trecem peste amănuntul că simonia e păcat de moarte, căci mai important e că cine se întoarce din slujbă de la Ierusalim urcă pe scara ierarhică a bisericii şi nu se mai opreşte. Steaua lui Grifoni a scăpărat intens după ce s-a întors de la sfintele aşezăminte, astfel că se cocoţă pînă la rangul de episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, iar de puţină vreme fu uns vlădică al nou-înfiinţatei episcopii a Sloboziei şi Călăraşilor.
Grifonul este o arătare cu aere de vultur, viziuni de leu şi ifose de cal. De la vultur a învăţat Grifoni să ia urma oportunităţilor care miros invariabil a carne uitată la drumul mare, de la leu, urma leuţilor care nu miros a nimic, iar de la cal, urma drumului lung, de la Lainici pînă la Mitropolie şi de acolo pînă la episcopie, cu o haltă lungă la Patriarhie. (Material publicat in Academia Catavencu, 2010)
Citeste si articolele:
Teodor Marin says:
noiembrie 16th, 2012 at 10:51
pana la urma ce facem? ii mai platim mult din bani publici pe astia sau ne pedepseste dumnezeu?
Cum să faci bani folosind religia | A șaptea dimensiune says:
martie 19th, 2015 at 13:52
[…] Uscăturile clerului ortodox din România […]
Să-i urâm pe atei ca-n Evul Mediu | A șaptea dimensiune says:
martie 19th, 2015 at 19:57
[…] Uscăturile clerului ortodox din România […]
Justinian Marina, patriarhul închinător la diavolul bolșevic | A șaptea dimensiune says:
martie 30th, 2015 at 21:21
[…] Uscăturile clerului ortodox din România […]
Cum va arăta noua Constituție a României sub USL | A șaptea dimensiune says:
iulie 8th, 2016 at 17:06
[…] Uscăturile clerului ortodox din România […]
România, o țară de „specialiști” | A șaptea dimensiune says:
iulie 8th, 2016 at 18:29
[…] Uscăturile clerului ortodox din România […]