Spatiul public romanesc dominat de tigani (I)

vineri, mai 15, 2015 15:23

Opriti tiganizarea Romaniei!Adevărata mamă a lui Ion Ilici “KGB” Iliescu este o țigancă, adică Ilici Iliescu este pe jumătate țigan. De aici și grija acestui criminal pentru țiganii care, din ordinul lui Ion Iliescu, au devenit brusc romi după 1989.

Alexandru Iliescu (tatal lui Ion Ilici „KGB” Iliescu), baiatul cel mai mare al lui Vasili s-a casatorit in 1929 cu Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama a lui Ilici.

Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.

Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in 1935-1936.

Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).

Alexandru Iliescu a dus in Rusia a activitate conspirativa impotriva Romaniei, fiind Kominternist, NKVD-ist, omul lui Stalin.

Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita era casa conspirativa – a Komintern-ului si NKVD-ului. In Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupatii si a avut, se pare, si copii nelegitimi.

In 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare.

Una din bunicile lui Adrian Năstase a fost țigancă. Cum ar veni, Bombonel este 25 % țigan.

La o distantã egalã, între Bucuresti si Tîrgoviste, existã un sat din negura vremurilor, numit Tãrtãsesti. A fost si este o asezare de tip Bãrãgan, cu toate aspectele pozitive si negative ale satului românesc de cîmpie. La marginea lui trãia o tigancã, mai focoasã decît alte tigãnci din sat.Tot în acele vremuri, în acelasi Tãrtãsesti, trãia si un tãran necãjit, avînd doar cîteva pogoane de pãmînt, pe numele de familie Dumitru. Acest tãran a prins drag de tigancã si (prin legãtura lor nelegitimã) oachesa, pe numele ei de familie Nãstase, a nãscut un bãiat, cãruia i-a pus numele Marin. Cum în vremurile acelea la declararea nasterii unui copil trebuia prezentat actul de cãsãtorie, în lipsa acestuia, ofiterul Stãrii Civile a trecut în certificatul de nastere copil din flori”, în locul numelui tatãlui. Deci Marin Nãstase era copil din flori, crescut de o mamã sãracã, probabil ajutatã cumva si de tatãl biologic. Tiganca Nãstase nu avea pãmînt, se întretinea muncind cu ziua pe la altii, mai înstãriti.

In 1949, Marin Nãstase (Titi) a cunoscut-o, întîmplãtor, pe aceea care îi va fi sotie pînã la moarte, domnisoara Elena Dragomirescu, fatã de Bucuresti, fiica lui Gheorghe Dragomirescu (salariat la Grivita Rosie”) si a Amaliei, nãscutã Gush, de origine germanã, din Bucovina. Elena Dragomirescu era foarte frumoasã. S-au întîlnit-vãzut-plãcut-iubit, cãsãtorindu-se în acelasi an. Elena Nãstase, finã, delicatã, orãseancã, nu cunoscuse muncile agricole. Ea a fost repede transformatã în mînã de lucru, sclava lui Titi-tiranul, care, încã de la începutul cãsãtoriei, s-a purtat abuziv; vara o ducea la Tãrtãsesti, la muncile casnice si ale cîmpului, ca sã facã mãmãligã, într-un ceaun urias, pentru muncitorii zilieri ai pãmînturilor împãrtite formal între rude. Asta sub supravegherea atentã a soacrei tuciurii, din cale-afarã de rea. În 1950, la un an de la cãsãtorie, s-a nãscut primul copil, Adrian, alintat Ady de cãtre pãrinti. Apoi, în 1952, s-a nãscut sora lui, Dana. Desigur cã se stie cît de greu se trãia în acei ani. O mamã cu doi copii mici nu putea obtine un serviciu, iar sotul, desi inginer, primea un salariu care nu îi asigura o viatã prosperã. Noroc cu ceva zarzavaturi sau alte alimente venite de la Tãrtãsesti. Initial, au locuit pe Colentina, în casa cumpãratã de Nãstase cînd activa ca ofiter la Brasov, pe numele surorii sale, dupã legalizarea relatiei tatãlui sãu cu tiganca Nãstase, dar sora lui Marin a decedat, tînãrã si nemãritatã, dupã care proprietarul real a intrat în posesia imobilului.

Madalin Voicu, fiind invitat prin 2011 la o emisiune cu Mihai Morar a afirmat: “Mă abţin, pentru că Elena Udrea este co-etnica de-a mea. Nu vreau să spun mai multe, dar ştiu ce vorbesc, pentru că le cunosc “pedigree-ul” tuturor. Sunt sigur de ce spun”, a declarat artistul si omul politic de origine tiganească.

Elena Gabriela Udrea s-a nascut intr-o familie modesta.Tatal, Dumitru (Gheorghe) Udrea, angajat ca sofer de autobuz la Intreprinderea Judeteana de Transport Local Buzau, iar mama sa, Maria Veliceasa a fost femeie de serviciu la Dispensarul din localitatea Malini din Suceava.

Elena Gabriela Udrea a copilarit in Plescoi, apoi la Buzau. A absolvit liceul in 1992. In aceasta perioada l-a cunoscut pe Catalin Predoiu, ai carui bunici erau consateni cu ea. Mai mare cu aproape 6 ani decît ea, Catalin Predoiu i-a devenit bun prieten. Prin anturajul de la Bucuresti a lui Predoiu, Elena Udrea ajunge in Bucuresti unde o cunoaste pe „Tanti Petrtuta”, o cunoscuta matroana a anilor 1990, apoi pe Ion Raget, alias Printisorul, unul dintre proxenetii Capitalei. In aceasta perioada Elena Udrea si Beatrice Comaneanu , prin Ion Raget, fac cunostinta cu mai multi studenti arabi si investitori turci. Centrul operatiunilor legate de cea mai veche meserie din lume a fost restaurantul cumnatului parlamentarei PSD Rodica Nassar. Tot in aceasta perioada, Elena Udrea, mai cunoscuta atunci cu pronumele (de scena) Gabriela intra in atentia SRI, prin relationalul intim cu cetateni arabi, suspecatati de activitati ce pot atinge siguranta nationala. Tot pe atunci il cunoaste si pe Dorin Cocos, de etnie rroma, bisnitar cu blugi si cafea, via Turcia.

Partea cea mai spectaculoasa din biografia neromantata a Elenei Udrea este prietenia cu vrajitoarea Cati din Maracineni, specialista in farmece si legaturi. “Dispeceratul” reţelei de prostituţie pe care o patrona, în Bucureşti, Ion Răget, se afla pe Str. Ştefan Furtună nr. 9, la etajul 2 al unui bloc vechi (vizavi de Muzeul Militar şi aproape de Gara de Nord. Printre clientii acelor vremuri se aflau si importanti oameni politici si de afaceri.

Ascensiunea in politica a divei de Plescoi i se datoreaza lui Gariel Oprea (generalul interesului national). Fosta vampa de la Gara de Nord isi obtine apoi o diploma in drept la Universitatea Dimitrie Cantemir. Ulterior, in calitate de director la Colegiul National de Aparare, Oprea o trece pe protejata lui Cocos prin niste examene formale si in 2001 ii acorda licenta pe tema intereselor NATO in zona Marii Negre si Cacucaz. (Ciudat, cu o asemenea pregatire geopolitica, Udrea sa comita gafa cu presedintele Norvegiei…)

Gabriel Oprea a fost partener de afaceri ci Dorin cu Cocoş, dar pentru că trebuia să devină prefectul capitalei (intre 2002-2003) a trebuit sa renunte la actiuni. In politica a impins-o Virgil Asztalos Măgureanu fost director SRI, care a dirijat-o catre PSD. Apoi, a fost teleghidata catre PNL, prin Varujan Vosganian. In 2002 a intrat în Partidul Naţional Liberal, iar în iunie 2004 a devenit consilier municipal din partea PNL. Pe 21 octombrie 2005 a demisionat din PNL, iar la 12 februarie 2006 se înscrie în PD – si incepe ascensiunea fulminantă, sub atenta obladuire a lui Traian Basescu.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Spatiul public romanesc dominat de tigani (I)”

  1. PSD-ul tiganizeaza la greu Romania | A șaptea dimensiune says:

    iulie 25th, 2015 at 12:07

    […] Spatiul public romanesc dominat de tigani (I) […]

Adauga un comentariu