Moartea bate filmul
vineri, decembrie 1, 2023 19:13
La început au fost americanii, parcă. Ei au transmis în direct primele execuţii. Ideea morţii live (dacă putem spune aşa) nu este, deci, nouă.
Thailandezii au împins limitele entertainment-ului macabru nu dincolo, ci dincoace de marea trecere. Mai exact, înainte cu câteva ore de moarte. Autorităţile au hotărât (în 2005 – n.m.) să transmită în direct, pe Internet, ultimele ore din viaţa unor condamnaţi la moarte.
Aşa că i-au poftit în camera de luat vederi pe pensionarii închisorii din Bangkok, care vor fi imortalizaţi pe peliculă, puţin înainte de a fi „mortalizaţi” pe scaunul electric.
Dincolo de scopul declarat educativ, nouă ni se pare asta o adevărată distracţie. Parcă văd telespectatorii tolăniţi în fotolii, cu pop-corn-ul într-o mână şi berea în cealaltă, discutând cu soţiile:
Cât e reclamă la violatorul ăsta, mută, dragă, să vedem ce mai face criminalul ăla îndrăgostit! O fi iubit-o sau nu pe fata vitregă din prima căsătorie?
Unii dintre actori ar putea face bani buni şi din reclamă: „Mergeam din ce în ce mai des la puşcărie, eram disperat, mă condamnaseră şi trebuia să fie executat mâine la ora 10, dar am avut un avocat bun care a obţinut comutarea pentru ora 12. Cât despre creşterea în volum a prostatei, o să mai urinez pe mine o dată, mâine la spânzurătoare, dar pe urmă nu voi mai avea nicio problemă”.
Ca telespectator aş merge mai departe şi aş propune un videochat. M-aş simţi de zece ori mai fericit să-l tracasez pe condamnat: „Ai să mori, fraiere! Nasol! Este? Eu o să merg diseară să mănânc, să beau, să mă distrez, iar tu o să mori! Ha, ha, ha!”. Punându-mă însă şi în locul lui, aş avea o singură dilemă: oare aş avea curaj să mă masturbez, ca o ultimă plăcere, sau mi-ar fi ruşine că mă vede lumea? („Academia Caţavencu”, nr. 684/2005)
Citeşte şi articolele:
